N07 - Mlaștini (vegetație de centură), smârcuri, turbării

Mlaștinile de la Satchinez se află din punct de vedere geomorfologic la contactul a trei câmpii cu caracteristici morfologice diferite: Câmpia Timişului, Câmpia Vingăi, Câmpia Jimboliei, fiind localizate în bazinul hidrografic Timiș-Bega, la o distanță de 25 km de orașul Timișoara.

Mlaștinile de la Satchinez figurează pe lista rezervațiilor naturale din România ca și rezervație ornitologică, înființată în anul 1942 la propunerea ornitologului Dionisie Linția. 

Rezervația ornitologică prezintă un potențial avifaunistic excepțional, fiind supranumită „Delta Banatului”. Mlaştinile de la Satchinez, împreună cu complexul lacustru, sunt considerate un rest al fostelor mlaştini din Câmpia Banatului, inundate periodic și ocupând cea mai mare parte a câmpiei până în secolul al XVIII-lea. Peisajul rezervației se caracterizează prin existenţa unor mlaştini permanente ce alternează cu suprafeţe ocupate de stuf, bălţi, fâneţe şi pâlcuri de sălcii. Potențialul biologic al acestei rezervații este subliniat prin prezența a peste 100 de specii de păsări protejate la nivel european, dintre care 42 sunt specii endemice. Pe lângă acestea, se mai întâlnesc 93 de specii de plante acvatice și palustre, 10 asociații vegetale, 875 de specii de insecte.

Astfel, datorită acestor caracteristici rezervația ornitologică de la Satchinez este considerată unicat și reprezintă unul dintre siturile NATURA 2000 cu valori ecofaunistice incontestabile. Printre speciile de păsări protejate în această rezervație sunt: egreta mică, egreta mare, stârcul galben, cormoranul mic, cataliga, stârcul de noapte, buhaiul de baltă, stârcul pitic, corcodelul pitic, corcodelul mare, raţa sălbatică, găinuşa de baltă, cârstelul-de-apă, cresteţul pestriţ, nagâţul, chirighiţa etc. Egreta mică este declarată monument al naturii, fiind pasărea la care se raportează majoritatea preocupărilor de protecţie şi de cercetare a ornitofaunisticii de la Satchinez.