Comuna Orțișoara, Timiș

Ortișoara este reședința de comună pentru satele aparținătoare: Orţişoara, Călacea, Corneşti şi Seceani. Orţişoara se situează în nordul judeţului Timiş, la graniţa cu judeţul Arad, la circa 24 km nord de municipiul Timişoara şi 22 km sud de municipiul Arad. Este traversată de drumul naţional DN69 Timişoara–Arad. Orţişoara este legată şi de calea ferată, cu staţie CFR proprie la linia Timişoara–Arad. Se învecinează la nord cu localitatea Vinga, la est cu Seceani, la sud cu Corneşti iar la vest cu Călacea. Călacea se situează la circa 25 km de Timişoara şi 30 km de Arad. Este totodată una dintre cele mai cunoscute staţiuni balneoclimaterice din vestul ţării. Pe teritoriul satului se găsesc resurse de petrol şi gaze naturale exploatate şi în ziua de azi. Are staţie de cale ferată proprie (Băile Călacea) la calea ferată Timişoara–Arad.

Corneşti se situează la 21 km nord de municipiul Timişoara, în Câmpia Vingăi. Se învecinează cu Orţişoara la nord, Murani la vest, Sânandrei la sud-vest şi Carani la vest. Seceani se situează la aproximativ 35 km nord de municipiul Timişoara, la limita de nord dintre judeţe Timiş şi Arad, la jumătatea distanţei dintre Timişoara şi Arad. La Seceani se ajunge de pe drumul naţional DN69, prin Orţişoara. Se învecinează la est cu Fibiş, la sud cu Murani, la vest cu Orţişoara iar la nord-vest cu Vinga.
În anul 2011 a fost deschisă autostrada Timişoara–Arad, cu ieşire dedicată către Orţişoara şi Seceani.

Conform recensământului din anul 2002, populația din Orțișoara era de 4.080 locuitori. În 2011, populația prezintă o mică creștere, existând la data efectuării recensământului 4.190 locuitori, din care 2.289 în localitatea Orțișoara, 723 în localitatea Călacea, 588  în localitatea Cornești și 590 în localitatea Seceani. Din punct de vedere al structurii populației pe etnii, 90,16 % din populația localității este reprezentată de etnici români, 2,41 % maghiari iar pentru 5,69 % din populație informațiile sunt indisponibile. Din punct de vedere confesional, 77,36 % din populație are religie ortodoxă, 4,28% religie romano-catolică, 9,35% religie penticostală iar pentru 5,98 % informația este indisponibilă.

Prima atestare documentară a Orţişoarei datează din anul 1333 – pe atunci purta numele maghiarizat Kokoth, pe româneşte „Cocota”. Acest nume s-a păstrat şi în prezent în graiul locuitorilor. Satul medieval a fost distrus de turci în secolul al XVI-lea. Vechea denumire apare în cosemnările lui Marsigli (1690) şi pe harta lui Mercy (1723) şi chiar pe harta din 1761 apare numele Kokot. Localitatea Orţişoara de astăzi a fost înfiinţată pe pusta Cocota între anii 1784–1786. În acea perioadă, sub domnirea împăratului Iosif al II-lea, aici s-au aşezat 200 de familii de colonişti germani originari din Lothringen şi Pădurea Neagră. Responsabil cu colonizarea a fost baronul Georg Orczy, prefect la acea dată şi participant la asediul Timişoarei din 1717. şi prin urmare localitatea a fost numită în cinstea lui Orczydorf (satul lui Orczy).

Cele mai vechi mărturii care s-au descoperit pe teritoriul Călacei sunt fragmente de obiecte de factură dacică care datează din secolele I î.Hr – I d.Hr. Rămăşiţe mai mult sau mai puţin bogate s-au descoperit şi cu referire la perioadele intermediare începutului de mileniu şi evului mediu târziu. Prima atestare documentară datează din anul 1214, când localitatea este amintită sub numele de villa Colosa. În anul 1311 localitatea este amintită într-un document cu numele de Kalandava. Ulterior au avut loc mai multe menţionări în documente cu privire la nobilii şi proprietarii locali (în 1341, cu numele de Kalacha, în 1349, 1414 etc.). Din perioada otomană lipsesc documentele despre Călacea. După ocuparea Banatului de către habsburgi, începe reorganizarea Banatului şi are loc prima conscripţie generală, în 1718, elaborată sub comanda contelui Mercy. În această conscripţie nu apare menţionată Calacea. În schimb, pe harta elaborată la 1723, apare comuna locuită Kalacs, în districtul Timişoarei. Lângă aceasta se afla pusta Kallacs. Apare şi pe harta lui Francesco Griselini din 1776, cu numele de Callazo, iar în dicţionarul lui Korabinsky cu numele de Callatzo, cu specificarea că populaţia era formată din români.

Situată în Câmpia Banatului, stațiunea balneoclimaterică Băile Călacea este situată la 20 km de Timișoara și 37 km de Arad, la o altitudine de 117 m, aceasta fiind deservită de statia C.F.R. Băile Călacea și se întinde pe o suprafață de circa 15 hectare, din care parcul ocupă nu mai putin de 14 hectare, aici aflându-se o pădure de salcâm și un lac cu nuferi albi și rațe sălbatice, precum și un parc cu arbori seculari. Lacul cu nuferi se întinde pe aproximativ 400 mp, în anul 1996 aici au fost aduși de la Băile Felix trei nuferi albi denumiți științific Nympheea Lotus, varietatea termalis. La aproximativ 5 km de Băile Călacea, în localitatea Satchinez, există o rezervație de egrete albe, motiv pentru care așezarea mai este numită și Mica Deltă a Banatului. Turiștii se pot bucura astfel de natură și liniște, pentru câteva ore, să admire nuferii pe lac, sau să privească animalele din micuța grădină zoologică.

O altă atracție a stațiunii Băile Calacea o constituie și strandul cu dimensiuni olimpice și cu o bază sportivă, terenuri de fotbal, tenis și locuri de joacă pentru copii. Campingul aflat în apropiere dispune de peste 100 de locuri de cazare. Factorii naturali de cură sunt cunoscuți încă din primele decenii ale secolului al XX-lea, stațiunea fiind apreciată pentru apele minerale termale cu o temperatură de aproximativ 40°C, bicarbonate și calcice.